Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colose, lat. colossus, gr. kolossos)
1. statuie de o mărime şi de o măreţie uimitoare.
2. (fig.) om, fiinţă (sau obiect) de proporţii uriaşe.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. colossal)
1. extraordinar de mare; uriaş, gigantic, imens.
2. nemaipomenit, teribil; fabulos.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (colosal + -itate, cf. fr. colossalité)
1. calitatea sau natura intrinsecă a ceea ce este colosal; mărime extraordinară.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. colosseus „colosal, gigantic”)
1. nume dat în Evul Mediu amfiteatrului din Roma, început de împăratul Vespasian în anul 72 d.Hr. și finalizat de Titus în anul 80 d.Hr.; uneori termenul a fost extins pentru a se referi în general la amfiteatrele antice.
2. (prin analogie) edificiu colosal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cholostase)
1. reducere sau oprire a curgerii fierii spre intestin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colostase)
1. reţinere patologică a materiilor fecale în colon3.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. colostomie)
1. (med.) procedură chirurgicală de creare a unui anus artificial, constând în conectarea unui segment al colonului de peretele abdominal printr-o mică deschidere, care face posibilă evacuarea scaunelor într-un buzunar special lipit pe burtă; coloproctie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bol)
1. cocoloş.
2. ~ alimentar = pastă din alimentele amestecate în gură cu salivă.
3. vas de metal sau ceramică în formă de calotă sferică; cupă.
4. (muz.) surdină din cupe mobile, din metal sau cauciuc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boulette)
1. cocoloş de vată în pansamentele dentare.
2. mic cocoloş de carne, caşcaval etc.; perişoară, chifteluţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colostrorhée)
1. secreţie exagerată şi spontană de colostru în timpul gravidităţii.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. dorloter)
1. a înconjura cu grijă atentivă și tandrețe; a alinta, a răsfăța, a cocoloși (pe cineva).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. énorme, lat. enormis)
1. adj. foarte mare, imens, colosal.
2. adv. foarte mult; extrem de...
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. énormité, lat. enormitas)
2. lucru de necrezut; exagerare.
3. prostie; aberaţie; absurditate.