Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cisterciens)
1. s. m. pl. ordin de călugări benedictini din Franţa, din sec. XI, care au jucat un rol deosebit în colportarea formelor arhitectonice ale goticului timpuriu, suprimând la biserici turnurile, portalurile, sculpturile şi vitraliile pictate.
2. adj. care aparţine ordinului cistercienilor (I).