Rezultate secundare (Comandantul):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commande)
1. ordin, dispoziţie, poruncă.
3. conducere a unei unităţi militare.
4. post de ~ = loc unde stă comandantul trupelor şi de unde transmite comanda operaţiilor.
5. ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultană a unei mişcări.
6. acţiune de comandare a unui sistem tehnic.
7. echipamentul necesar efectuării ei.
8. dublă ~ = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloţi să acţioneze comenzile.
9. (inform.) instrucţiune, parte integrantă a informaţiei transmise calculatorului de către utilizator.
10. cerere de marfă adresată unui furnizor, lucrare cerută unui meseriaş, unui antreprenor etc.
11. marfa comandată.
12. de ~ = executat după indicaţiile clientului.
13. (mar.) suprastructură pe o navă în care se află timoneria, camera hărţilor, cabina comandantului etc.
14. parâmă subţire (saulă) cu care se înfăşoară capătul unei parâme groase, împiedicându-i despletirea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. konosament, germ. Konnossement)
1. contract semnat de armator sau de comandantul unei nave comerciale prin care se confirmă primirea mărfii, precum şi obligaţia de a o transporta în condiţii bune şi a o preda la destinaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. praetorium, fr. prétoire)
1. reşedinţa pretorului roman; loc unde acesta îşi exercita funcţia.
2. prefect al ~lui = comandant al gărzii pretorienilor.
3. loc într-o tabără romană unde era aşezat cortul comandantului.