comandat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (comanda)

1. (despre camerele unei locuințe) care comunică între ele; (despre apartamente) cu astfel de camere.

comandatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kommandatur)

1. comandament (al trupelor germane de ocupație).

afișor, -oare

Parte de vorbire:  I. s.m.f., II. s.n.  
Etimologie: (fr. afficheur)

1. I. cel care lipește afișe.
2. II. dispozitiv pe care apar caractere alfanumerice comandate electric.

chiliarhie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chiliarchie)

1. (antic.) diviziunea falangei grecești, compusă din 1024 de oameni și comandată de un chiliarh; demnitatea de chiliarh.

comandă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commande)

1. ordin, dispoziție, poruncă.
2. ton de ~ = ton poruncitor.
3. conducere a unei unități militare.
4. post de ~ = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor.
5. ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultană a unei mișcări.
6. acțiune de comandare a unui sistem tehnic.
7. echipamentul necesar efectuării ei.
8. dublă ~ = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloți să acționeze comenzile.
9. (inform.) instrucțiune, parte integrantă a informației transmise calculatorului de către utilizator.
10. cerere de marfă adresată unui furnizor, lucrare cerută unui meseriaș, unui antreprenor etc.
11. marfa comandată.
12. de ~ = executat după indicațiile clientului.
13. (mar.) suprastructură pe o navă în care se află timoneria, camera hărților, cabina comandantului etc.
14. parâmă subțire (saulă) cu care se înfășoară capătul unei parâme groase, împiedicându-i despletirea.

crossbar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cuv. engl.)

1. sistem de comutare prin bare comandate de relee, în telefonia automată.

dietă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diète)

1. regim alimentar special, recomandat în cazul unei boli sau pentru menținerea sănătății.

ecluză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. écluse)

1. construcție hidrotehnică amplasată pe o cale navigabilă, care permite trecerea navelor de la un nivel al apei la altul; stăvilar.
2. cameră metalică etanșă, presurizată, la partea superioară a unui cheson, destinată intrării și ieșirii personalului sau materialelor; campană.
3. cameră care permite ieșirea echipajului dintr-un submarin, sub apă, fără inundarea acestuia.
4. compartiment special, cu etanșeizare comandată, al unei nave spațiale, destinat ieșirii cosmonauților în spațiul cosmic.