Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. commanditer)
1. a furniza fonduri în comandită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commandite)
1. societate comercială în care, în temeiul unui contract, unii dintre asociaţi răspund solidar şi cu întreaga lor avere faţă de creditorii ei, iar alţii numai în limitele capitalului social investit.
2. fondurile vărsate de fiecare asociat al unei asemenea societăţi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. commanditaire)
1. (asociat) a cărui răspundere se limitează la capitalul depus într-o societate în comandită.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. commandité)
1. (asociat) care răspunde solidar nelimitat, cu întreaga sa avere pentru angajamentele societăţii în comandită.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. commanditer)
1. a furniza fonduri în comandită.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. commanditaire)
1. (asociat) a cărui răspundere se limitează la capitalul depus într-o societate în comandită.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. commandité)
1. (asociat) care răspunde solidar nelimitat, cu întreaga sa avere pentru angajamentele societăţii în comandită.