Rezultate principale (Combina.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. combiner, lat. combinare)
2. (fam.) a plănui în gând; a urzi.
3. tr., refl. a (se) uni printr-o reacţie chimică, dând naştere unui corp compus.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. combine, rus. kombain)
1. maşină de lucru complexă care efectuează simultan mai multe operaţii.
2. ~ muzicală = set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificator de putere) montate într-un corp comun.
Rezultate secundare (Combina.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + combină)
1. mașină agricolă autopropulsată care îndeplinește simultan mai multe operații, precum ar fi seceratul și treieratul; combină autopropulsată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. combinable)
1. care se poate combina; capabil să fie combinat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (combina)
1. acţiunea de a (se) combina.
2. (mat.; pl.) totalitatea grupurilor care se pot forma cu un număr de elemente date, astfel încât fiecare grup să conţină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. kombinat, fr. combinat)
1. complex care reuneşte mai multe ramuri ale industriei şi în care produsele uneia dintre ele servesc celorlalte ca materie primă, semifabricată etc.
2. ~ sportiv = ansamblu de mai multe terenuri, săli de gimnastică etc., unde se practică diferite sporturi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. combiné)
1. format din mai multe elemente deosebite.
2. (chim.; despre corpuri) compus.
3. s. f. întrecere sportivă (de schi) din două sau trei probe.
4. ~ă alpină = probă compusă din coborâre, slalom uriaş şi special; ~ă nordică = întrecere compusă din sărituri de pe trambulină şi o probă de fond.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT combinatio
2. FR combination
3. EN combination
4. DE Kombination; Zusammenstellung
5. RU комбинaция
6. HU kombináció, összeállítás
Parte de vorbire: s.
Origine: (acva/riu/ + terariu)
1. combinaţie între un acvariu şi un terariu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéromaritime)
1. indică un transport care combină aviația și marina; aeronaval.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. affinité, lat. affinitas)
1. potrivire, asemănare, apropiere.
2. proprietate a substanţelor de a se combina între ele.
3. (bot.) înrudire, apropiere generică.
4. (jur.) înrudire prin alianţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albuminate)
1. combinaţie a unei albumine cu oxizi metalici; metaproteină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. aldoxime)
1. combinaţie organică rezultată din condensarea unei aldehide cu hidroxilamina.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alphabet, lat. alphabetum)
1. sistem de semne grafice (litere) într-o ordine convenţională, care redau sunetele de bază ale unei limbi.
2. ~ telegrafic = alfabet reprezentând combinaţiile de semnale ale unui cod telegrafic; ~ Braille /brai/ = alfabet convenţional cu semnele în relief pentru nevăzători.
3. (inform.) totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare.
4. (fig.) minimum de cunoştinţe (necesare).