Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aromatique, lat. aromaticus)
1. care răspândește aromă, parfumat.
2. (despre plante) care conține diferite substanțe mirositoare.
3. (despre substanțe organice, combinații) care are în moleculă unul sau mai multe nuclee de 6 atomi de carbon, cu o structură caracteristică.
4. (chimie) se referă la seria de compuși foarte stabili a căror moleculă conține unul sau mai multe nuclee de benzen.
5. plantă ~ă = plantă folosită în bucătărie și fitoterapie pentru aromele pe care le degajă și pentru uleiurile esențiale pe care le conține și care pot fi extrase.
6. (oenologie) persistență ~ă intensă = durata exprimată în secunde a persistenței aromelor după degustare.
7. miros ~ = miros care decurge dintr-o aromă, un parfum sau un ulei parfumat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dissocier, lat. dissociare)
1. tr., refl. (despre molecule) a (se) scinda reversibil în molecule mai simple sau în ioni; (despre combinaţii) a (se) descompune temporar.
2. tr. a despărţi, a separa (noţiuni, probleme etc.).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. scinder, lat. scindere)
1. a (se) despărţi, a (se) separa; a (se) fracţiona.
2. (chim.; despre combinaţii) a (se) descompune cu ajutorul unui agent fizic sau chimic în combinaţii mai simple.