Dictionar

biocombustibil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + combustibil)

1. combustibil de origine organică.
 

combustibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. combustible)

1. (material) care arde în prezența unui comburant, izvorând energie calorică.
 

combustibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. combustibilité)

1. proprietate a unor corpuri de a arde în contact cu aerul.
 

acaustobiolit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acaustobiolite)

1. (geol.) rocă sedimentară de origine organică care nu arde (necombustibilă).
 

aeroreactor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéroréacteur)

1. reactor la care carburatorul necesar arderii combustibilului este aerul atmosferic precomprimat.
 

alimentator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alimentateur)

1. adj. care alimentează.
2. s. n. dispozitiv pentru alimentarea unei mașini cu combustibil, cu materie primă de prelucrat.
 

anacardier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anacardier)

1. arbust din America tropicală cu fruct combustibil; anacard.
 

antecameră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. anticamera)

1. compartiment al camerei de combustie a unui motor în care se injectează combustibilul.