comedie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. comédie, lat. comoedia)

1. operă dramatică cu subiect (și deznodământ) vesel, care ridiculizează diverse defecte, moravuri sau situații.
2. (fig.) prefăcătorie, falsitate, ipocrizie.

comedieșiță

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (comediaș + iță)

1. actriță (mai ales) de comedie; comediană.

tragicomedie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tragi-comédie, lat. tragicomoedia)

1. operă dramatică în care elementele tragice se îmbină cu incidente comice, având un deznodământ fericit.
2. (fig.) întâmplare care prezintă un amestec de elemente serioase și hazlii.

caracter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caractère, lat. character, gr. kharakter)

1. ansamblu de trăsături psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om.
2. dans de ~ = dans prin ale cărui figuri se exprimă acțiuni sau sentimente; comedie de ~ = comedie a cărei intrigă izvorăște din conflictul creat între caracterele personajelor.
3. personalitate morală caracterizată prin voință fermă, corectitudine și consecvență, integritate etc.
4. individualitate cu trăsături psihice complexe, într-o operă literară.
5. particularitate de structură, formă, substanță sau funcție a unui organism.
6. caracteristică a unui lucru, fenomen.
7. element al unui alfabet; literă, semn grafic de același corp și aceeași familie.
8. (inform.) literă, cifră, semn particular.
9. (mat.) numărul de elemente care ocupă după o permutare același loc ca și înainte de aceasta.

comedian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. comédien)

1. actor, actriță de comedie.
2. (fig.) cel care simulează sentimente pe care nu le are; ipocrit.

comic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. comique, lat. comicus, gr. komikos)

1. adj. propriu comediei, referitor la comedie.
2. care stârnește râsul; hazliu, vesel, ridicol.
3. s. n. categorie estetică, ceea ce provoacă râsul într-o operă dramatică.
4. s. m. actor care interpretează roluri de comedie.

farsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. farce, it. farsa)

1. comedie ușoară în care comicul reiese mai ales din situații hazlii; bufonerie.
2. păcăleală, festă.
3. carne tocată și condimentată cu care se umple o pasăre, un pește, o legumă; umplutură.

grotesc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. grotesque, it. grottesco)

1. adj. de un comic exagerat; caraghios, nenatural; ciudat, bizar.
2. s. n. categorie estetică reflectând realitatea, contrar sublimului, în forme fantastice, bizare, monstruoase.
3. gen de ornamentație de origine romană, reintrodus în epoca Renașterii, din pictură sau sculptură decorativă cu figuri grotești.
4. literă de tipar fără piciorușe, din combinații cu arce și segmente de dreaptă.
5. s. f. (teatru) gen de comedie.

histrion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. histrion, lat. histrio)

1. actor de comedie la greci și la romani; bufon.
2. măscărici, comediant.
3. (fig.) om ipocrit, șarlatan.