Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. aristophanisch)
1. adj. propriu lui Aristofan.
2. s. m. tetrametru anapestic folosit de Aristofan în comediile sale.
3. vers antic dintr-un dactil şi doi trohei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. arlecchino, fr. arlequin)
1. s. m. personaj comic din vechile comedii populare italiene, care purta mască şi un costum pestriţ.
2. s. n. panou lateral şi draperie care încadrează deschiderea scenei.
3. fiecare dintre reflectoarele laterale din faţa scenei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cantica)
1. (rar) poem epic religios; (spec.) cele trei părţi ale Divinei comedii a lui Dante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (/I.L./ Caragiale + -ism)
1. fenomenul Caragiale, ale cărui comedii, unice prin timbrul originalităţii inimitabile, ca şi proza de umor şi satiră, valorifică spiritul, ironia amicală sau muşcătoare până la sarcasm, satirizând moravuri politice şi de familie.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. commediografo, lat. comoediographus)
1. autor, scriitor de comedii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contamination, lat. contaminatio)
1. contaminare.
2. procedeu folosit de scriitorii latini constând în amestecarea subiectelor mai multor comedii greceşti pentru a alcătui una latinească.
3. (lingv.) încrucişare între două limbi.
4. modificare a formei unui cuvânt sau a unei construcţii gramaticale prin încrucişarea lor cu alte cuvinte ori construcţii asemănătoare ca sens.
5. influenţă reciprocă între elemente folclorice.