comentator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. commentateur, lat. commentator)

1. cel care interpretează o situație, un eveniment, o operă literară, istorică etc.
2. (spec.) ziarist care comentează știri de actualitate.

aparat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat)

1. sistem tehnic care servește pentru o operație tehnică, științifică etc.
2. instalație, unealtă pentru exerciții gimnastice.
3. (anat.) ansamblu de organe care îndeplinesc aceeași funcție în organism.
4. totalitatea serviciilor unei instituții.
5. ~ de stat = totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcțiile acestuia.
6. totalitatea procedeelor și mijloacelor într-o anumită muncă.
7. ~ științific = totalitatea mijloacelor de cercetare într-o muncă științifică; ~ critic = notele explicative care însoțesc un text, comentat de editor.

disc-jockey

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. disc-jockey)

1. prezentator, comentator de muzică pe discuri la radio sau în discoteci.

ediție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. édition, lat. editio)

1. totalitatea exemplarelor unei opere tipărite prin folosirea aceluiași zaț tipografic.
2. ~ critică = ediție comentată a unui text (clasic, vechi etc.), însoțită de aparatul critic necesar; ~ definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv; ~ specială = ediție suplimentară a unui ziar, determinată de un eveniment însemnat.
3. versiune.
4. serie de manifestări artistice, științifice, sportive etc. care se repetă periodic; etapă.

glosator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. glossateur)

1. autor de glose, explicații care facilitează înțelegerea unui cuvânt sau a unui text.
2. (prin ext.) comentator.

glosă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., it. glosa, fr. glose, germ. Glosse)

1. explicația unui text obscur sau a unui cuvânt greu de înțeles.
2. comentariu, notă la un text.
3. poezie cu formă fixă ale cărei versuri din prima strofă sunt comentate pe rând în câte o strofă următoare, ultima strofă conținând aceleași versuri ca și prima, însă în ordine inversă.

interpretator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. interprétateur)

1. cel care explică, încearcă să facă ceva de înțeles; comentator; exeget.
2. (înv.) interpretător.