comercial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. commercial, lat. commercialis)

1. care aparține comerțului, privitor la comerț; din comerț, negustoresc.
2. care lucrează în comerț.
3. care regrupează magazine specifice comerțului.
4. care se referă la comercializare.
5. care se referă la comerț, la vânzare și la cumpărare.
6. care vizează un public numeros și un scop lucrativ.
7. (despre filme, cărți etc.) fără o deosebită valoare culturală.
8. (despre localități, regiuni etc.) în care comerțul este foarte dezvoltat.
9. (despre produse) care este destinat consumului casnic.
10. (despre produse) vandabil.
11. (expr.) societate ~ă = întreprindere.
12. (expr.) spirit ~ = spirit negustoresc.
13. valoare ~ = prețul de vânzare al unui produs în comerț.
14. (var.) (înv.) comerțial.

comercialism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. commercialism)

1. spirit comercial (exagerat); mercantilism.

comercialist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (comercial + -ist)

1. specialist în drept comercial.

comercializa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. commercialiser)

1. a pune în comerț; a da un caracter comercial (unor mărfuri, bunuri etc.).

comercializabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (comercializa + -bil, cf. fr. commercialisable)

1. care poate fi pus pe piață, care poate fi comercializat; vandabil.
2. (antonime) invandabil, nevandabil, necomercializabil.

comercialmente

Parte de vorbire:  adv. (înv.)  
Etimologie: (fr. commercialement, it. commercialmente)

1. din punct de vedere comercial, dintr-o perspectivă comercială.
2. conform standardelor și regulilor comerciale.
3. ca un negustor, în felul negustorilor; negustorește.

abuz

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalității; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracțiune constând din înșelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracțiune manifestată prin depășirea atribuțiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.

acreditiv

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)

1. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani.
2. sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii și consemnațiuni; înscris care certifică o asemenea depunere.

acționar, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. actionnaire)

1. persoană care deține acțiuni la o societate comercială.

acțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. action, lat. actio)

1. desfășurare a unei activități; faptă.
2. operație militară (ofensivă sau defensivă).
3. ceea ce arată un verb.
4. totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică.
5. efect, influență.
6. proces.
7. cerere prin care se deschide un proces.
8. hârtie de valoare care reprezintă o cotă fixă din capitalul unei societăți comerciale și care dă deținătorului dividende.

acvicultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aquiculture)

1. creșterea animalelor sau cultivarea plantelor într-un mediu acvatic; acvacultură.
2. amenajarea apelor pentru creșterea animalelor acvatice; creșterea comercială a speciilor acvatice.
3. cultura plantelor acvatice.
4. cultură practicată în sol steril, udat cu apă care conține toate elementele necesare vieții plantelor; cultură fără sol.

afacere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. affaire)

1. activitate comercială.
2. cifră de ~i = total al banilor obținuți în comerț sau în alte activități economice.
3. acțiune din care rezultă un profit.
4. tranzacție economică.
5. (fam.) îndeletnicire.
6. ~i interne (sau externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (sau externe) ale unui stat.