Dictionar

Comercial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. commercial, lat. commercialis)

1. care aparține comerțului, privitor la comerț; din comerț, negustoresc.

2. care lucrează în comerț.

3. care regrupează magazine specifice comerțului.

4. care se referă la comercializare.

5. care se referă la comerț, la vânzare și la cumpărare.

6. care vizează un public numeros și un scop lucrativ.

7. (despre filme, cărți etc.) fără o deosebită valoare culturală.

8. (despre localități, regiuni etc.) în care comerțul este foarte dezvoltat.

9. (despre produse) care este destinat consumului casnic.

10. (despre produse) vandabil.

11. (expr.) societate = întreprindere.

12. (expr.) spirit ~ = spirit negustoresc.

13. valoare ~ = prețul de vânzare al unui produs în comerț.

14. (var.) (înv.) comerțial.


Comercialism

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. commercialism)

1. spirit comercial (exagerat); mercantilism.


Comercialist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (comercial + -ist)

1. specialist în drept comercial.


Comercializa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. commercialiser)

1. a pune în comerţ; a da un caracter comercial (unor mărfuri, bunuri etc.).


Comercializabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (comercializa + -bil, cf. fr. commercialisable)

1. care poate fi pus pe piață, care poate fi comercializat; vandabil.

2. (antonime) invandabil, nevandabil, necomercializabil.


Comercialmente

Parte de vorbire: adv. (înv.)
Origine: (fr. commercialement, it. commercialmente)

1. din punct de vedere comercial, dintr-o perspectivă comercială.

2. conform standardelor și regulilor comerciale.

3. ca un negustor, în felul negustorilor; negustorește.


Abuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.

2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.

3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.

4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.

5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.

6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.

7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.

8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.

9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.

10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.


Acreditiv

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)

1. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani.

2. sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii şi consemnaţiuni; înscris care certifică o asemenea depunere.


Acţionar, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. actionnaire)

1. persoană care deține acțiuni la o societate comercială.


Acţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. action, lat. actio)

1. desfăşurare a unei activităţi; faptă.

2. operaţie militară (ofensivă sau defensivă).

3. ceea ce arată un verb.

4. totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică.

5. efect, influenţă.

6. proces.

7. cerere prin care se deschide un proces.

8. hârtie de valoare care reprezintă o cotă fixă din capitalul unei societăţi comerciale şi care deţinătorului dividende.


Acvicultură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aquiculture)

1. creșterea animalelor sau cultivarea plantelor într-un mediu acvatic; acvacultură.

2. amenajarea apelor pentru creșterea animalelor acvatice; creșterea comercială a speciilor acvatice.

3. cultura plantelor acvatice.

4. cultură practicată în sol steril, udat cu apă care conţine toate elementele necesare vieţii plantelor; cultură fără sol.


Afacere

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. affaire)

1. activitate comercială.

2. cifră de ~i = total al banilor obţinuţi în comerţ sau în alte activităţi economice.

3. acţiune din care rezultă un profit.

4. tranzacţie economică.

5. (fam.) îndeletnicire.

6. ~i interne (sau externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (sau externe) ale unui stat.