Dictionar

 
 
 
 

armator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. armateur, it. armatore, lat. armator)

1. cel care armează o navă în scopuri comerciale; proprietar de nave.
2. miner specializat în armarea excavațiilor subterane.
 

astacicultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. astaciculture, cf. lat. astacus „rac”)

1. ramură a acvaculturii, care se ocupă cu creșterea racilor.
2. creșterea racilor în scopuri comerciale sau semi-comerciale.