Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. commerce, lat. commercium, it. commercio)
1. schimb de produse prin vânzare - cumpărare; ramură a economiei în cadrul căreia se desfăşoară circulaţia mărfurilor.
2. cameră de ~ = asociaţie legal constituită în vederea promovării schimburilor comerciale; ~ electronic = comerţ făcut prin Internet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acquisition, lat. acquisitio)
1. procurare de obiecte (rare); bun astfel obţinut.
2. cumpărare de produse (agroalimentare) şi de materiale prin unităţi ale comerţului de stat sau cooperatist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. affaire)
2. cifră de ~i = total al banilor obţinuţi în comerţ sau în alte activităţi economice.
3. acţiune din care rezultă un profit.
6. ~i interne (sau externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (sau externe) ale unui stat.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. agioteur)
1. persoană care face agiotaj; agent de bursă.
2. bancher specializat în comerțul cu titluri publice la începutul secolului al XVIII-lea.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. Engrossist)
1. comerciant care face comerţ angro.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + comercial)
1. care nu corespunde cerinţelor comerţului.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (după fr. antiesclavagiste)
1. (cel) care se opune sclavagismului.
2. (cel) care se opune principiului și practicii sclaviei, mai ales comerțului cu sclavi.