Dictionar

comerț

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. commerce, lat. commercium, it. commercio)

1. schimb de produse prin vânzare - cumpărare; ramură a economiei în cadrul căreia se desfășoară circulația mărfurilor.
2. cameră de ~ = asociație legal constituită în vederea promovării schimburilor comerciale; ~ electronic = comerț făcut prin Internet.
3. (var.) (înv.) comers.
 

achiziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acquisition, lat. acquisitio)

1. procurare de obiecte (rare); bun astfel obținut.
2. cumpărare de produse (agroalimentare) și de materiale prin unități ale comerțului de stat sau cooperatist.
 

afacere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. affaire)

1. activitate comercială.
2. cifră de ~i = total al banilor obținuți în comerț sau în alte activități economice.
3. acțiune din care rezultă un profit.
4. tranzacție economică.
5. (fam.) îndeletnicire.
6. ~i interne (sau externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (sau externe) ale unui stat.
 

agiotor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. agioteur)

1. persoană care face agiotaj; agent de bursă.
2. bancher specializat în comerțul cu titluri publice la începutul secolului al XVIII-lea.
 

angrosist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. Engrossist)

1. comerciant care face comerț angro.
 

anticomercial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + comercial)

1. care nu corespunde cerințelor comerțului.
 

antisclavagist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (după fr. antiesclavagiste)

1. (cel) care se opune sclavagismului.
2. (cel) care se opune principiului și practicii sclaviei, mai ales comerțului cu sclavi.