Dictionar

comicărie

Parte de vorbire:  s.f. (familiar)  
Etimologie: (comic + -ărie)

1. faptă, situație care provoacă râsul; caraghioslâc.
2. gest (sau grimasă) care provoacă râsul.
3. (depr.) manifestare comică.
 

entremeses

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. entremeses)

1. inv. reprezentație comică specific spaniolă, care se dădea între actele unei piese mai mari, sau sub forma unor mici piese într-un act.
 

intermediu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. intermedio, fr. intermède)

1. mijlocire.
2. prin ~l cuiva (sau a ceva) = prin mijlocirea, cu ajutorul cuiva (sau a ceva).
3. mică lucrare dramatică (comică), muzicală sau coregrafică, prezentată ca divertisment între două acte ale unei opere dramatice.
 

lazzi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. lazzi)

1. pantomimă comică în teatrul italian.
 

monolog

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. monologue)

1. scenă dintr-o lucrare dramatică în care vorbește un singur personaj.
2. mică piesă comică recitată de un singur personaj.
3. ~ interior = modalitate specifică prozei de analiză psihologică, în care un personaj introspectează propriile stări sufletești.
4. vorbire neîntreruptă a cuiva, fără a da timp altora pentru replici; soliloc.
 

quiproquo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quiproquo, lat. quid pro quod, unul pentru altul)

1. intervertire, confuzie de persoane sau lucruri.
2. (teatru) încurcătură comică produsă de faptul că un personaj este luat drept altul.
 

sainetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. saynète, sp. sainete)

1. mică piesă comică, cu muzică și dans, în teatrul spaniol.