Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. commissaire, rus. komissar)
1. persoană însărcinată cu funcții speciale și temporare.
2. persoană care verifică dacă un eveniment sportiv se desfăsoară conform regulamentului.
3. ofiţer de poliţie, şef al unui comisariat sau al unui birou de poliţie.
4. delegat, împuternicit (într-o funcţie, într-un rang).
5. reprezentant diplomatic cu rang de ambasator.
6. membru al unei comisii internaţionale cu caracter tehnic.
7. (în fosta U.R.S.S., până în 1946) persoană împuternicită de guvern cu îndeplinirea unei munci politice; membru al guvernului.
8. comandant al unui comisariat militar.
9. ~ de bord = responsabil, la bordul unui pachebot, de servicii pentru pasageri, de realimentare etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nomothète)
1. (în Atena antică) membru al unei comisii însărcinate cu revizuirea constituţiei, a legilor etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. paritaire)
1. (despre adunări, comisii, valori) în care părţile sunt în număr egal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. président, lat. praesidens)
1. cel care prezidează o adunare, un tribunal, o organizaţie de masă; prezident.
2. cel care conduce dezbaterile unei şedinţe, unei comisii etc.
3. şeful statului în unele republici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. sentence, lat. sententia)
1. hotărâre a unui tribunal pronunţată în instanţă, a unei comisii de arbitraj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. sous-commission)
1. subdiviziune a unei comisii.