Dictionar

Rezultate principale (Comitet):

Comitet

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. komitet, fr. comité)

1. organ de stat, de conducere sau îndrumare colectivă a unor organizaţii politice, de masă etc.

2. ~ central = organ superior al unui partid (comunist sau muncitoresc) ori al unei organizaţii de masă; ~ executiv = organ de conducere al unui consiliu popular, care exercită funcţiile acestuia în perioada dintre două sesiuni; ~ de redacţie = colegiu de redacţie.

3. organism în cadrul unei conferinţe sau organizaţii internaţionale, cu atribuţii limitate şi temporare.


Rezultate secundare (Comitet):

Subcomitet

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. sous-comité)

1. subdiviziune a unui comitet.


Colegiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. collegium, fr. collège)

1. (în Roma antică)grup (de cel puţin trei persoane) însărcinat cu o anumită funcţie publică.

2. organ de conducere colectivă şi de îndrumare a unui periodic, a unei lucrări, cărţi etc., a unei întreprinderi sau instituţii.

3. corp sau asociaţie a unor persoane care au aceeaşi profesie sau aceeaşi demnitate.

4. (jur.; în unele ţări) colectiv de judecători în cadrul organizării interne a instanţei supreme sau cu atribuţii speciale pe lângă unele organe de jurisdicţie.

5. ~ de avocaţi = colectiv al avocaţilor dintr-o unitate administrativ-teritorială.

6. ~ de partid = organ care controlează modul în care se respectă prevederile statutului cu privire la disciplina şi morala de partid etc.

7. (în trecut) categorie electorală care îngloba cetăţenii cu aceeaşi avere sau cu acelaşi rang social.

8. instituţie de învăţământ public asemănător liceului, cu o organizare specială.

9. ~ de redacţie = organ consultativ pe lângă redactorul-şef al unei publicaţii; comitet de redacţie.


Consiliu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. consilium, fr. conseil)

1. sfat, povaţă, sfătuire.

2. colectiv de conducere, de administrare, avizare sau consultare etc. în activitatea unor organe ori organizaţii, instituţii etc.

3. şedinţă a unui astfel de colectiv.

4. denumire dată (îndeosebi în structura statelor de tip comunist) unor organe sau organisme centrale de partid şi de stat.

5. ~ de miniştri = organ suprem executiv şi de dispoziţie al puterii de stat; cabinet (II); ~ de administraţie = comitet de conducere al unei societăţi comerciale sau industriale pe acţiuni.


Contract

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. contractus, fr. contrat)

1. convenţie, înţelegere scrisă prin care două sau mai multe părţi se obligă reciproc la ceva.

2. ~ de muncă = contract potrivit căruia cineva se obligă presteze o anumită muncă în schimbul unei retribuţii; ~ colectiv de muncă = contract încheiat de o instituţie sau întreprindere cu muncitorii şi funcţionaţii respectivi, reprezentaţi prin comitetul sindicatului; ~ economic = contract între două întreprinderi prin care o parte se obligă livreze anumite produse, presteze un serviciu sau execute o lucrare, iar cealaltă plătească preţul mărfii sau al lucrării, ori tariful serviciului efectuat.

3. teoria ~ului social = teorie raţionalistă potrivit căreia statul ar fi apărut ca urmare a unei convenţii între oameni.

4. (bridge) număr de levate la care s-a angajat un jucător.


Coopta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. coopter, lat. cooptare)

1. a primi pe cineva într-un colectiv, comitet etc. prin voinţa membrilor acestuia.


Subcomitet

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. sous-comité)

1. subdiviziune a unui comitet.


Primar

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. primarius, cf. fr. maire)

1. reprezentant al conducerii centrale în orașe și comune, cu atribuții administrative.

2. președintele comitetului executiv al unui consiliu popular.