Dictionar

Rezultate secundare (Companii):

Administrativ, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. administratif, lat. administrativus)

1. I. care aparține administrației, privitor la administrație.

2. care face parte dintr-o administrație publică sau privată; care privește personalul administrației.

3. care emană de la un organ de administraţie.

4. pe cale = prin organele de administrație.

5. aparat ~ = totalitatea serviciilor și a personalului dintr-o instituție, dintr-un stat.

6. drept ~ = ansamblu de norme care reglementează funcționarea administrației publice.

7. II. instituţie de administraţie; serviciu însărcinat cu administrarea unei companii et cetera; gospodărie.


Analist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. analyste)

1. specialist în analiza matematică, informatică, economică, psihologică etc.

2. (psihanaliză) persoană care efectuează o analiză; psihanalist.

3. (inform.) ~ programator = specialist care selectează metodele de utilizat pentru a rezolva o problemă pe computer.

4. (economie) ~ financiar = specialist angajat de bănci, societăți financiare sau persoane fizice, care este însărcinat cu studierea documentelor financiare emanate de companii pentru a trage concluzii despre solvabilitatea acestora, perspectivele acestora și mișcarea titlurilor lor în bursă.


Batalion

Parte de vorbire: s.
Origine: (pol., rus. batalion, it. bataglione)

1. subunitate militară din mai multe companii.

2. (fig.; fam.) mulţime (de fiinţe).


Competitivitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. compétitivité)

1. calitatea de a fi competitiv.

2. aptitudinea unui individ sau a unui grup de a face față concurenței.

3. (economie) capacitatea unei oferte, a unei companii de a afronta concurența cu șanse de succes.


Concesiona

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (conces/ie/ + -iona)

1. a acorda unei companii dreptul de a opera; a da în concesiune.

2. a aloca, de către stat, terenuri sau resurse naturale cu titlu gratuit sau contra cost, în vederea dezvoltării acestora.


Conglomerat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conglomérat)

1. rocă sedimentară detritică, formată prin cimentarea bolovănişurilor şi pietrişurilor transportate de ape; conglomeraţie.

2. (tehn.) masă de materiale aglomerate cu ajutorul unui liant.

3. (ec.) formă de monopol prin fuziunea unor companii care îşi desfăşoară activitatea în cele mai diverse ramuri şi sectoare de producţie.

4. (fig.) îngrămădire de lucrări, de aspecte diferite.