Dictionar

compara

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. comparer, lat. comparare)

1. tr., refl. a (se) pune alături pentru a stabili asemănările și deosebirile; a (se) confrunta.
 

comparabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. comparable, lat. comparabilis)

1. care poate fi comparat cu cineva sau cu ceva; analog, asemănător.
2. (matematică) între care există o relație de ordine.
3. (matematică) mărimi ~e = două elemente x și y ale unei mulțimi preordonate sunt comparabile dacă cel puțin una dintre relațiile, x mai mic decât y și y mai mic decât x, este adevărată.
4. (antonime) incomparabil, necomparabil.
 

comparabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. comparabilité)

1. însușirea a ceea ce este comparabil.
 

comparat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. comparé)

1. (despre discipline științifice) care are ca obiect studiul fenomenelor puse în comparație; comparativ.
 

comparație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. comparatio, după fr. comparaison)

1. stabilire a asemănărilor și deosebirilor dintre lucruri, ființe, idei; comparare.
2. categorie gramaticală a adjectivului și adverbului, prin care se evidențiază un anumit grad al însușirii.
3. termen de ~ = expresie, idee care servește pentru a compara ceva.
4. figură de stil constând în relevarea raportului de asemănare dintre două lucruri, persoane sau acțiuni.
 

comparatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. comparatisme)

1. metodă de cercetare în literatură, muzică etc. bazată pe identificarea și compararea motivelor comune din culturile diferitelor țări.
2. cercetare lingvistică bazată pe metoda comparativ-istorică; comparativism.
 

comparatist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. comparatiste)

1. adj. referitor la comparatism.
2. s.m.f. specialist în studiul științelor comparate (în literatură sau lingvistică).
 

actualism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actualisme)

1. principiu de cercetare și interpretare a istoriei Pământului pe baza comparării fenomenelor geologice din trecut cu cele actuale.
 

alpin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alpin, lat. alpinus)

1. caracteristic munților Alpi; (prin ext.) din regiunile muntoase înalte; alpestru.
2. care se referă la Alpi și la munții care sunt comparabili cu aceștia.
3. care trăiește în Alpi sau care este de acolo; alpic.
 

astrometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Astrometer)

1. aparat fotometric pentru măsurarea și compararea gradului de luminozitate a aștrilor.
 

catastrofic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. catastrophique)

1. care provoacă sau poate provoca un dezastru, o catastrofă; catastrofal.
2. care are efecte comparabile cu cele ale unei catastrofe; catastrofal.
3. (fig.) care are efecte foarte grave; foarte dezagreabil.
 

colaționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. collationner)

1. a confrunta o copie cu originalul.
2. a compara între ele manuscrise și ediții pentru a stabili variantele.
 

comensura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. commensurare)

1. a măsura prin comparație; a compara.