Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Astrometer)
1. aparat fotometric pentru măsurarea şi compararea gradului de luminozitate a aştrilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. comparatisme)
1. metodă de cercetare în literatură, muzică etc. bazată pe identificarea şi compararea motivelor comune din culturile diferitelor ţări.
2. cercetare lingvistică bazată pe metoda comparativ-istorică; comparativism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. comparatif, lat. comparativus)
1. bazat pe comparaţie; pentru o comparaţie.
2. metodă ~ă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, constând în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nescrise, prin compararea metodică a unor fapte corespunzătoare de mai târziu din diferite limbi existente; gramatică ~ă = disciplină care studiază, prin comparaţie, structura gramaticală a limbilor înrudite.
3. (gram.) grad ~ (şi s. n.) = formă a adjectivului şi a adverbului care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea între mai multe obiecte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. comparateur)
1. instrument de măsurat pentru compararea a două mărimi sau a dimensiunilor unor piese faţă de aceea a unui etalon.
2. aparat pentru măsurarea defazajului şi a raportului dintre amplitudinile a două tensiuni sinusoidale.
3. circuit care permite compararea a două informaţii intrate în calculatorul electronic.
4. segment al sistemului nervos central care compară efectul obţinut cu forma optimă a acţiunii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. turbidimètre)
1. aparat pentru măsurarea turbidităţii suspensiilor prin compararea transparenţei mediului analizat cu aceea a unei probe etalonate; tolometru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. valeur, lat. valor)
1. însușire a unor obiecte, fenomene, fapte, idei de a corespunde trebuințelor sociale și idealurilor generate de acestea; suma calităților care dau preț unui obiect, unei ființe, unui fenomen etc.; însemnătate, preț, merit.
2. judecată de ~ = judecată care enunță o apreciere; a pune în ~ = a demonstra calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru etc.; a valorifica.
3. (concr.) ceea ce este important, valoros; om care întrunește calități deosebite.
5. atribut al produselor-marfă, respectiv al bunurilor care sunt produs al muncii, satisfac o anumită trebuință sau sunt destinate schimbului, reprezentând munca socială necesară pentru producerea lor.
6. (ec.) ~a mărfii = muncă materializată în marfă, exprimând raporturi sociale între oameni.
7. mărime în bani reprezentând echivalentul prețului unei mărfi, al unui cec, al unei acțiuni etc.
8. înscris (cec, cambie, obligațiune) reprezentând un drept în bani.
9. rentabilitate, productivitate.
10. mărime matematică asociată unei mărimi fizice, după un anumit procedeu, care permite compararea mărimii cu altele de aceeași natură.
11. durata unei note muzicale sau a unei pauze.
12. sens sau nuanță de sens a unui cuvânt.
13. (pict.) intensitate a unei culori.