Dictionar

Fantezism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fantezie + -ism)

1. caracter fantezist.

2. orientare a poeziei de la începutul sec. XX caracterizată prin metafore scânteietoare, prin uşurinţa şi eleganţa stilului şi prin ineditul comparaţiilor.


Metaforă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. métaphore, lat., gr. metaphora, it. metafora)

1. figură de stil constând în a atribui unui cuvânt un înţeles nou pe baza unei comparaţii subînţelese; (prin gener.) figură de stil.

2. cuvântul sau expresia folosită într-o astfel de comparație implicită.


Termen

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. termen, după fr. terme)

1. s. n. dată dinainte fixată pentru executarea unei plăți, obligații etc.; scadență.

2. interval de timp (dinainte stabilit) în limita căruia trebuie se înfăptuiască, se întâmple ceva.

3. eveniment viitor și sigur în ce privește producerea lui, dar incert în ceea ce privește data la care se va produce.

4. (despre ostași) în ~ = în curs de satisfacere a serviciului militar.

5. s. m. cuvânt, vorbă, expresie.

6. fiecare dintre elementele unei comparații.

7. (mat.) fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele ce alcătuiesc o progresie sau un raport.

8. element primar al unui enunț sau sistem logic.

9. fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale unui silogism.

10. (fiz.) ~ spectral = mărime proporțională cu energia oricăreia dintre stările în care se poate afla un atom.

11. (fig.; pl.) relație (bună sau rea) cu cineva.