Rezultate principale (Compas):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compas, germ. Kompass)
1. instrument din două braţe articulare, cu care se trasează linii curbe şi se măsoară arcele de cerc.
2. instrument de navigaţie la bordul (aero)navelor pentru materializarea direcţiei de referinţă nord-sud şi pentru determinarea direcţiei de deplasare.
4. ~ giroscopic = girodirecţional.
Rezultate secundare (Compas):
Parte de vorbire: s.
Origine: (astro- + compas)
1. instrument de navigaţie în mările polare care indică direcţia cu o alidadă ce vizează un astru.
Parte de vorbire: vb. tr. (învechit)
Origine: (fr. compasser)
2. a face ceva cu exactitate, regularitate, simetrie.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (it. compassionare)
1. a arăta, a exprima compasiune pentru cineva; a compătimi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compassion, lat. compassio)
1. compătimire, milă; comizeraţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gyrocompas)
1. compas (2) giroscopic; girobusolă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radiocompas)
1. radiogoniometru de bord care permite unei (aero)nave menţinerea direcţiei date, datorită indicaţiilor furnizate de un post de radioemisiune de pe sol.
Parte de vorbire: s.
Origine:
1. compas dintr-un braţ, cu manşon la partea superioară, de care este legat un al doilea braţ care se arcuieşte şi poartă un creion, la trasarea de cercuri mari.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balustre)
1. stâlp scurt, bombat la partea inferioară, dintr-o balustradă.
2. parte laterală a capitelului ionic.
3. compas pentru trasarea circumferinţelor de diametru mic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (circumferinţă + -ar)
1. compas pentru trasarea cercurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kluppe)
1. compas forestier pentru măsurarea diametrelor arborilor sau buştenilor.
2. portunealtă pentru tăierea manuală a filetului la ţevi şi la bare rotunde.
3. piesă la maşina de lăţit şi egalizat, care prinde marginea ţesăturii prelucrate.
4. şablon de secţionare pentru cuparea urechilor la câinii de rasă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. commiseration, lat. commiseratio)
1. milă, compasiune pe care o simte cineva pentru cei vinovați de greșeli, care au comis fapte contrare moralei, religiei.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (it. compassionare)
1. a arăta, a exprima compasiune pentru cineva; a compătimi.