Dictionar

compatibil

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT compatibilis
2. FR compatible
3. EN compatible
4. DE kompatibel; vereinbar
5. RU компaтибельный; совместимый
6. HU összeillő, összeférő
 

compatibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compatible)

1. care se împacă sau care poate exista împreună cu altceva; corespunzător, potrivit.
2. (despre o funcție, o calitate) care se poate exercita simultan cu altceva.
3. (mat.; despre un sistem de ecuații) care admite (aceleași) soluții.
4. (inform.; despre două limbaje sau materiale) care poate schimba informațiile fără intermediar.
 

compatibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. compatibilité)

1. faptul, însușirea de a fi compatibil.
2. (lingv.) însușirea de a putea exista împreună, de a suporta asocierea cu un cuvânt sau prezența unei categorii gramaticale.
3. (log.) raport între două enunțuri care nu se exclud reciproc.
4. (mat.) proprietate a unui sistem de relații de a fi compatibil.
5. (telec.) ~ inversă = retrocompatibilitate.
6. (antonime) incompatibilitate, necompatibilitate.
 

incompatibil

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT incompatibilis
2. FR incompatible
3. EN incompatible
4. DE inkompatibel; unvereinbart; unverträglich
5. RU несовместимый; инкомпaтибельный
6. HU parasterilitás, összeférhetetlen
 

abiotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.
 

alergic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. allergique)

1. I. legat de alergie; cauzat de alergie, caracterizat prin alergie.
2. (med.) se spune despre o persoană al cărei sistem imunitar reacționează (destul de) puternic la prezența unui corp străin.
3. (fig., fam.) care manifestă o incompatibilitate sau un sentiment de antipatie pentru ceva sau cineva.
4. II. persoană care manifestă o alergie.
5. (antonime) analergic, antialergic, hipoalergenic.
 

antipatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antipathie, lat. antipathia)

1. sentiment irezonabil de aversiune, de repulsie a unei persoane față de o altă persoană sau față de un lucru; resentiment.
2. (înv.) incompatibilitate, opoziție obiectivă între mai multe persoane sau între mai multe lucruri.
3. (var.) (înv.) antepathie.
4. (antonime) simpatie, empatie; afinitate.
 

biocompatibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biocompatible)

1. compatibil cu materia vie.
 

compatibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. compatibilité)

1. faptul, însușirea de a fi compatibil.
2. (lingv.) însușirea de a putea exista împreună, de a suporta asocierea cu un cuvânt sau prezența unei categorii gramaticale.
3. (log.) raport între două enunțuri care nu se exclud reciproc.
4. (mat.) proprietate a unui sistem de relații de a fi compatibil.
5. (telec.) ~ inversă = retrocompatibilitate.
6. (antonime) incompatibilitate, necompatibilitate.
 

exclude

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. excluder)

1. tr. a da afară, a elimina, a nu admite.
2. refl. (despre două elemente) a se respinge ca fiind incompatibile, contrare.