compensator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compensateur)

1. adj. care compensează; compensativ, compensatoriu.
2. s. n. sistem tehnic care lucrează în vederea obținerii unei compensări de variație, de efort etc.
3. mașină electrică rotativă pentru îmbunătățirea factorului de putere în rețele de curent alternativ.
4. instrument electric de măsură bazat pe metoda compensării.
5. s. m. specialist autorizat să efectueze compensarea busolelor de pe (aero)nave.

compensatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compensatoire)

1. compensator.
2. (jur.) care duce la repararea unei pagube.
3. daune ~ii = sumă de bani care se plătește de către debitor creditorului pentru a-i acoperi pagubele rezultate din neîndeplinirea unei obligații.

bulimic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. boulimique)

1. I. care este legat de bulimie; (prin ext.) care manifestă o foame mare.
2. (nosologie) hiperfagie ~ă = tulburare de alimentație caracterizată prin consumul excesiv și necontrolat de alimente, fără mecanismele compensatorii care împiedică creșterea în greutate.
3. II. (med.) persoană care suferă de bulimie.
4. (fig.) persoană care nu se poate opri din consumat.

compensativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compensatif)

1. care compensează, care are caracter de compensație; compensator.

compensator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compensateur)

1. adj. care compensează; compensativ, compensatoriu.
2. s. n. sistem tehnic care lucrează în vederea obținerii unei compensări de variație, de efort etc.
3. mașină electrică rotativă pentru îmbunătățirea factorului de putere în rețele de curent alternativ.
4. instrument electric de măsură bazat pe metoda compensării.
5. s. m. specialist autorizat să efectueze compensarea busolelor de pe (aero)nave.

compensatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compensatoire)

1. compensator.
2. (jur.) care duce la repararea unei pagube.
3. daune ~ii = sumă de bani care se plătește de către debitor creditorului pentru a-i acoperi pagubele rezultate din neîndeplinirea unei obligații.

retropulsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. rétropulsion)

1. (med.) tulburare statică caracterizată printr-o tendință de cădere înapoi, fără reacții compensatorii de reechilibrare.
2. (antonim) antepulsie.

recompensator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (recompensa + -tor)

1. care recompensează.
2. (var.) recompensatoriu.