Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. complaire)
1. refl. a se simţi bine într-o anumită situaţie; a găsi mulţumire în ceva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. doloriste)
1. (și s.m.f.) (adept) al dolorismului.
2. care se referă la dolorism; care se complace în durere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. /il dolce/ far niente)
2. dolce ~ = atitudinea de a se complace în trândăvie; plăcută trândăvie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. politicard)
1. cel care face o politică personală lipsită de valoare şi se complace în intrigi; adept al unei politici neprincipiale.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (slav. лѣнивъ)
1. (persoană) căreia îi lipsește dorința sau plăcerea de a munci, de a fi activ și care se complace în inactivitate; leneș.
2. (anton.) harnic, muncitor, sârguincios, silitor.