Dictionar

Rezultate secundare (Complex,):

Biocomplex

Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + complex)

1. ansamblu de specii de organisme instabile într-o navă spaţială pentru cercetări în cosmos.


Complex, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. complexe, lat. complexus)

1. adj. format din mai multe părţi; care întruneşte mai multe idei, elemente, unităţi etc.

2. (mat.) număr ~ = număr format prin însumarea unui număr real cu unul imaginar.

3. s. n. întreg format din mai multe elemente.

4. ansamblu de unităţi (comerciale, industriale, sportive).

5. (constr.) îmbrăcăminte de etanşare din mai multe straturi izolate.

6. (med.) ansamblu de reprezentări şi amintiri cu o puternică valoare sau semnificaţie afectivă.

7. ~ de inferioritate = sentiment de neîncredere în forţele proprii.


Complexa

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. complexer)

1. a crea complexe, a consolida un sentiment de inferioritate; a inhiba.

2. (antonim) a se decomplexa.


Complexat, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. complexé)

1. (cel) care suferă de complexe, în special de un complex de inferioritate.


Complexifica

Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (complex + -ifica)

1. a face devină (mai) complex; a deveni din ce în ce mai complex.


Complexificare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. complexifica)

1. acțiunea de a (se) complexifica.

2. faptul de a face sau de a deveni din ce în ce mai complex; complexificat.


Absolutiza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. absolutiser)

1. a atribui unui fapt, unei idei o valoare absolută.

2. a considera, în mod greșit, o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparține.


Accelerator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accélérateur)

1. adj. care accelerează.

2. s. n. dispozitiv prin care se măreşte viteza, turaţia (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.

3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mişcări de desfăşurare lentă.

4. instalaţie complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.

5. s. m. substanţă care măreşte viteza unei reacţii chimice; produs destinat a reduce durata de priză şi de întărire a betonului.


Aculturaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. acculturation)

1. complex de transformări care au loc în planul culturii ca urmare a contactului între grupuri sociale având culturi deosebite; adaptare a unui individ (grup) la o nouă cultură.


Acumulare

Parte de vorbire: s.
Origine: (acumula)

1. acţiunea de a (se) acumula.

2. proces economic complex constând în formarea şi utilizarea unei părţi din venitul societăţii pentru asigurarea reproducţiei lărgite.

3. ~ a capitalului = transformarea plusvalorii în capital; fond de ~ = parte a unui venit pentru acumulare; rata ~ării = raportul dintre fondul de acumulare şi venitul pe baza căruia se formează.

4. (geol.) proces de depunere a materialului transportat de agenţii geomorfologici.


Afix

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affixe, lat. affixus)

1. nume generic pentru prefixe, sufixe şi infixe, care se adaugă rădăcinii cuvintelor pentru a le modifica sensul, funcţia, rolul; orice instrument gramatical având un asemenea rol.

2. (mat.) punct, număr complex într-un sistem de coordonate rectangulare.


Afixal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affixal)

1. referitor la afix.

2. (lingvistică) care constituie, care formează un afix.

3. (matematică) legat de afix, numărul complex „x + iy” care desemnează poziția unui punct.