Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (complex + -ifica)
1. a face să devină (mai) complex; a deveni din ce în ce mai complex.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. complexifica)
1. acțiunea de a (se) complexifica.
2. faptul de a face sau de a deveni din ce în ce mai complex; complexificat.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (v. complexifica)
1. adj. care a devenit complex.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. simplification)
1. acțiunea de a simplifica și rezultatul ei; simplificare.
2. acțiune de reducere a complexității; acțiune de reducere la cea mai mică, mai puțin complexă, mai simplă unitate.
3. acțiunea de a lua în considerare doar elementele esențiale; schematizare.
4. (var.) (înv.) simplificațiune.
5. (antonime) complicare, complexificare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. complexifica)
1. acțiunea de a (se) complexifica.
2. faptul de a face sau de a deveni din ce în ce mai complex; complexificat.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (v. complexifica)
1. adj. care a devenit complex.