absolutiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. absolutiser)

1. a atribui unui fapt, unei idei o valoare absolută.
2. a considera, în mod greșit, o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparține.

arenă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arène, lat. arena)

1. loc circular acoperit cu nisip (sau rumeguș), în mijlocul unui amfiteatru, circ etc.
2. suprafață de teren din complexul unui stadion, dintr-o sală de sport în care au loc competițiile.
3. sediment continental neconsolidat, din roci dezagregate.
4. (fig.) domeniu, sferă a unei activități.

debazificare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. débasification)

1. proces de îndepărtare a bazelor din complexul absorbitiv al solului.

elită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. élite)

1. ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales.
2. de ~ = ales, deosebit.
3. parte a unei societăți împărțite în clase antagoniste, care are o poziție superioară în ansamblul grupului social respectiv.
4. teoria ~lor = elitism.
5. plantă izolată care întrunește în cea mai mare măsură complexul de caractere și însușiri pentru ameliorare.

goliardie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. goliardie, it. goliardia)

1. complexul de obiceiuri și comportamente ale goliarzilor, cărora le-a fost atribuit în mod tradițional, în trecut, un stil de viață fără griji și vesel, lipsit de chibzuință sau de seriozitate, dar și un spirit de generozitate spontană.
2. spirit de goliard; năzdrăvănie, libertinism; nonconformism.

inosită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inosite)

1. inflamație a țesutului fibros.
2. substanță chimică din complexul de vitamina B, cu important rol de creștere.