Dictionar

Rezultate principale (Complexă):

Complexa

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. complexer)

1. a crea complexe, a consolida un sentiment de inferioritate; a inhiba.

2. (antonim) a se decomplexa.


Rezultate secundare (Complexă):

Complexat, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. complexé)

1. (cel) care suferă de complexe, în special de un complex de inferioritate.


Decomplexa

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (fr. décomplexer)

1. (fam.) a pierde orice complex, reţinere; a-și îndepărta complexele.


Accelerator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accélérateur)

1. adj. care accelerează.

2. s. n. dispozitiv prin care se măreşte viteza, turaţia (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.

3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mişcări de desfăşurare lentă.

4. instalaţie complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.

5. s. m. substanţă care măreşte viteza unei reacţii chimice; produs destinat a reduce durata de priză şi de întărire a betonului.


Albuminoid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. albuminoïde)

1. adj. de felul albuminei.

2. s. n. proteină complexă, ca albumina, din ţesuturile cartilaginoase.

3. substanţe proteice din citoplasmă.


Amoniacat

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. ammoniacate)

1. sare complexă cu amoniac a metalelor grele; amoniat.


Avangardă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. avant-garde)

1. detaşament care se trimite în fruntea unei trupe în marş spre a face siguranţa pe direcţia de deplasare a acesteia; (antonim) ariergardă.

2. clasă, grup social, organizaţie politică conducătoare, care se situează pe poziţiile cele mai înaintate în cadrul unei mişcări sociale, politice, naţionale etc.

3. de ~ = care merge, care conduce.

4. mişcare literar-artistică complexă şi eterogenă, care, afişând o respingere totală a formelor consacrate şi a tradiţiei, proclamă ostentativ şi polemic necesitatea înnoirii, asumându-şi rol de precursor; avangardism.


Balcanistică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Balkanistik)

1. ştiinţă complexă care studiază limbile, literatura şi istoria popoarelor balcanice; balcanologie.


Cerebrozidă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cérébroside)

1. substanţă lipoidă complexă din ţesutul nervos, cu rol important în metabolismul celulei nervoase.