Dictionar

 

componență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (compon/ent/ + -enţă)

1. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; compoziție, alcătuire.
 

componențial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. componentiel)

1. (lingv.) analiză = metodă de analiză semantică bazată pe descompunerea semnificațiilor.
 
 

aglomera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/agglomérer, lat. agglomerare)

1. refl. a se aduna laolaltă; a se îngrămădi; a se concentra.
2. (despre orașe) a se suprapopula.
3. tr. a lega între ele părțile componente ale unui material.
 
 
 

amilopectină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amylopectine)

1. component al amidonului dizolvabil în apă prin încălzire.
 

aminozaharuri

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. amino-sucres)

1. pl. derivați aminați ai zaharurilor din componența unor substanțe complexe naturale.