comporta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. comporter, lat. comportare)

1. refl. a avea o anumită conduită.
2. tr. a aduce cu sine; a necesita, a impune.

comportament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. comportement)

1. ansamblul manifestărilor obiective ale unui individ prin care se exteriorizează viaţa sa psihică.
2. fel de a se comporta; conduită.
3. (biol.) mod în care un organism reacţionează faţă de factorii de mediu.

comportamental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. comportemental)

1. care se referă la comportament.
2. (med.) terapie ~ă = metodă de tratare a tulburărilor psihice care vizează modificarea comportamentului.

comportamentilism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. fr. comportementalisme)

1. psihologie bazată în esență pe observarea comportamentului și respingerea introspecției ca metodă de analiză; behaviorism, comportamentism.

comportamentism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. comportamentismo)

1. psihologie bazată în esență pe studiul comportamentului, reducându-l la un lanț de stimuli și răspunsuri, și respingerea introspecției; behaviorism.

comportamentist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (it. comportamentista)

1. I. referitor la comportamentism sau behaviorism.
2. II. adept al comportamentismului.

aberaţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
8. (var.) (înv.) aberațiune.
9. (antonim) normalitate.

absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.
2. total, complet, desăvârşit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare ~ă = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine şi prin sine.
8. adv. cu desăvârşire, exact.

academism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. académisme)

1. imitaţie servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renaşterii.
2. manieră în artă care cultivă un ideal de frumuseţe rece şi convenţional.
3. fel de a se comporta academic.

aciditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidité, lat. aciditas)

1. calitatea de a fi acid.
2. ~ (gastrică) = cantitatea de acid a sucului gastric; ~ a solului = însuşirea solului spălat de baze de a se comporta ca un acid slab.

actograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actographe)

1. aparat pentru măsurarea automată a activităţii ritmice comportamentale a animalelor.

acţiona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. actionner)

1. intr. a întreprinde o acţiune.
2. a se comporta într-o anumită împrejurare.
3. tr. a pune în mişcare un sistem, utilaje etc.
4. a ~ în justiţie = a da (pe cineva) în judecată.