congruență
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. congruence, lat. congruentia)
Etimologie: (fr. congruence, lat. congruentia)
1. însușirea de a fi congruent; potrivire deplină.
2. (mat.) relație de ~ = relație dintre două numere întregi congruente.
3. acord între gândurile, sentimentele, convingerile cuiva în comportamemtul său.
4. acord între subiect și predicat.
5. (med.) calitate a unei anastomoze ale cărei părți se împreună perfect.