comportament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. comportement)

1. ansamblul manifestărilor obiective ale unui individ prin care se exteriorizează viața sa psihică.
2. fel de a se comporta; conduită.
3. (biol.) mod în care un organism reacționează față de factorii de mediu.

comportamental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. comportemental)

1. care se referă la comportament.
2. (med.) terapie ~ă = metodă de tratare a tulburărilor psihice care vizează modificarea comportamentului.

comportamentilism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. fr. comportementalisme)

1. psihologie bazată în esență pe observarea comportamentului și respingerea introspecției ca metodă de analiză; behaviorism, comportamentism.

comportamentism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. comportamentismo)

1. psihologie bazată în esență pe studiul comportamentului, reducându-l la un lanț de stimuli și răspunsuri, și respingerea introspecției; behaviorism.

comportamentist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (it. comportamentista)

1. I. referitor la comportamentism sau behaviorism.
2. II. adept al comportamentismului.

aberație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă față de tip; formă rezultată pe cale de mutație.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
8. (var.) (înv.) aberațiune.
9. (antonim) normalitate.

actograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actographe)

1. aparat pentru măsurarea automată a activității ritmice comportamentale a animalelor.

adultomorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (adult + -morfism)

1. interpretare a comportamentului copiilor prin raportare la comportamentul adulților.

agresivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agressivité, lat. aggressivitas)

1. însușirea de a fi agresiv.
2. (psih.) comportament ostil, destructiv al unui individ.
3. însușire a unor agenți patogeni de a ataca plantele.
4. ostilitate a animalelor.
5. proprietate a apelor naturale de a ataca, prin acțiune chimică, construcțiile, de a produce degradarea solului.

ambivalent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ambivalent)

1. care prezintă ambivalență.
2. referitor la existența concomitentă a două aspecte radical diferite.
3. care are mai multe valori, mai multe proprietăți, mai multe comportamente diferite, contradictorii, chiar opuse.
4. (antonime) univalent, monovalent.

amuzant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amusant)

1. care amuză, provoacă veselie și râs prin cuvinte sau comportament; comic, hazliu.
2. care ocupă în mod plăcut mintea, care distrează.