cohortă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. cohorte, lat. cohors)
Etimologie: (fr. cohorte, lat. cohors)
1. unitate tactică din infanteria romană, a zecea parte dintr-o legiune.
2. unitate de organizări sportive de tineri.
3. (fig.) mulțime, ceată.
4. (biol.) grupare de indivizi în cadrul unei populații, o manifestare fiziologică sau comportamentală simultană.
5. totalitatea de indivizi care au trăit același eveniment demografic în cursul aceleiași perioade de timp.