Dictionar

ambivalent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ambivalent)

1. care prezintă ambivalență.
2. referitor la existența concomitentă a două aspecte radical diferite.
3. care are mai multe valori, mai multe proprietăți, mai multe comportamente diferite, contradictorii, chiar opuse.
4. (antonime) univalent, monovalent.
 

android, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. androïde)
Repliee Q2 face
Android japonez (2007)

1. I. care arată ca un bărbat sau care are trăsături masculine.
2. care se referă la roboții construiți după imaginea ființelor umane.
3. II. automat cu figură umană care, prin intermediul unui mecanism intern, reproduce anumite comportamente ale unei ființe umane; robot, automat antropomorf.
 

atipic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. atypique)

1. care nu prezintă caracterele tipului; care este diferit de tipul obișnuit.
2. care nu se conformează regulilor, comportamentelor obișnuite.
3. (antonim) tipic.
 

civilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. civilité, lat. civilitas)

1. ansamblu de comportamente legate de politețe.
2. comportare frumoasă, fel curtenitor de a vorbi, de a duce o conversație; curtenie.
3. (înv.) civilizație.
4. (anton.) incivilitate.
 

dresură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Dressur)

1. acțiunea de a dresa; dresaj, dresare.
2. faptul de a obișnui un animal cu anumite comportamente.
3. număr într-un spectacol de circ realizat cu animale dresate.
 

etofarmacologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (eto- + farmacologie)

1. metodă modernă de evaluare a efectelor medicației psihotrope prin studierea comportamentelor animalelor.