Dictionar

compozitor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. compositeur)

1. cel care compune lucrări muzicale; componist.
 

femeie-compozitor

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (femeie + compozitor)

1. (muzică) femeie care a îmbrățișat profesia de compozitor; femeie care compune muzică; compozitoare.
 

baladist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (baladă + -ist)

1. compozitor de balade; cântăreț, în special un cântăreț profesionist care interpretează balade.
 

componist, -ă

Parte de vorbire:  s.m. (germanism învechit)  
Etimologie: (germ. Komponist)

1. persoană care compune lucrări muzicale; compozitor.
 

contrapunctist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contrapuntiste)

1. compozitor care utilizează contrapunctul.
 

cupletist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (cuplet + -ist)

1. persoană care cântă sau recită cuplete; compozitor de cuplete.
 

dodecafonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dodécaphonie)

1. tehnică modernă de compoziție în muzică, care, pornind de la egalitatea celor 12 semitonuri ale gamei cromatice, furnizează compozitorului un sistem menit să înlocuiască, în condițiile atonalismului, regulile armoniei clasice bazate pe funcționalitatea acordurilor.
 

dodecafonist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. dodécaphoniste)

1. I. care aparține dodecafonismului, privitor la dodecafonism; dodecafonic.
2. II. compozitor care folosește dodecafonismul (sistem muzical atonal bazat pe succesiunea celor douăsprezece sunete ale scării cromatice).