compoziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. composition, lat. compostio)

1. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate, o substanță, un corp etc.; structură.
2. compus; amestec.
3. operă artistică, muzicală.
4. mod de organizare a elementelor componente ale unei opere literare.
5. studiul regulilor de compunere a unei bucăți muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli.
6. mod în care a fost compusă o bucată muzicală.
7. ordonare, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou.
8. (fot.) aranjament artistic și rațional al unei imagini.
9. gen de pictură care reprezintă personaje în acțiune.
10. tip de interpretare a unui rol de către un actor.
11. compunere (4).
12. aliaj de plumb cu cositor, pentru lipituri moi.
13. formă de tipar constituită din elementele ei componente.

decompoziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décomposition)

1. descompunere prin analiză a unei substanțe în vederea cunoașterii ei.

fotocompoziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. photocomposition)

1. sistem de compoziție tipografică dând direct pe film textele pregătite pentru montarea în forme ofset sau helio.

recompoziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. recomposition)

1. recompunere; reconstituire a unui lucru.

aleatoric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aléatorique)

1. (despre muzică) care are la bază metoda de compoziție proprie aleatorismului.

aleatorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aléatorisme)

1. caracter aleatoriu; hazard.
2. procedeu de creație care urmărește, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului și a imaginației spectatorului.
3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeași compoziție se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertății improvizatorice a interpretului.

alegorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allégorie, lat., gr. allegoria)

1. procedeu artistic, bazat pe metaforă, constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete.
2. operă plastică sau literară care folosește acest procedeu.
3. (muz.) compoziție care dă impresia că urmărește desfășurarea unei povestiri imaginare.

anamorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anamorphisme)

1. evoluție morfologică progresivă la grupele de plante din timpurile geologice.
2. formare de minerale cu o compoziție mai complicată și cu densitate moleculară mai mare.

aranjor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arangeur, engl. aranger)

1. cel care adaptează un roman, o piesă de teatru sau aranjează o compoziție muzicală pentru alte instrumente.

arie 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. aria)

1. compoziție vocală rezervată solistului, cu acompaniament de orchestră, fragment dintr-o operă, oratoriu, cantată etc.
2. piesă instrumentală cu caracter cantabil.