Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cézannisme)
1. direcţie impresionistă în pictură, în care se manifestă preocuparea de a da ritm şi cadenţă compoziţiei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cinétique, gr. kinetikos)
2. energie ~ă = a) energie dezvoltată de un corp în mişcare; b) energie rezultată în urma procesului de dezasimilaţie; artă ~ă = artă care atribuie mişcării reale aceeaşi importanţă estetică precum formei, culorii, liniei şi compoziţiei.
3. s. f. ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mişcarea materiei.
4. studiu al vitezei reacţiilor chimice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. componistico)
1. adj. referitor la o compoziţie muzicală.
2. s. f. (muz.) arta compoziţiei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. dramaturgisch, fr. dramaturgique)
1. referitor la dramaturgie; care este specific dramaturgiei.
2. (prin ext.) care se referă la dramaturgie, la tehnicile teatrale.
3. despre sau care se referă la arta compoziției dramatice pentru scenă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. édaphologie)
1. studiul formării compoziţiei şi influenţei solului asupra organismelor vii; ştiinţa solului; ecopedologie.
2. disciplină medicală care studiază caracterele somatice determinate de factorii ecologici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. eudiométrie)
1. determinare a compoziţiei unui gaz cu eudiometrul.