Dictionar

audiție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. audition, lat. auditio)

1. indentificare a sunetelor cu ajutorul simțului auditiv.
2. audiere de muzică cu un public restrâns.
3. în primă ~ = (despre executarea unei compoziții muzicale) pentru prima oară în public.
4. recepționare de semnale audio.
 

bomboană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bonbon)

1. preparat de cofetărie de mici dimensiuni, cu compoziții, umpluturi și forme diferite.
 

cantus 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cantus)

1. melodie liniară, simplă, pentru voce sau instrument, predominantă în expresia unei compoziții muzicale.
 

ciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cyclique, gr. kyklikos)

1. adj. care se desfășoară în cicluri; periodic.
2. (despre compoziții muzicale) alcătuit din mai multe părți independente.
3. (despre flori) toate elementele dispuse în verticil.
4. (despre compuși chimici) care are catenele închise în ciclu.
5. s. n. (cinem.) suită de desene, fazele unei mișcări care, funcțional, se repetă.
 

coda 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. coda)

1. secțiune finală a unei compoziții muzicale, codița unei note muzicale; cauda (2).
2. grup de note muzicale care încheie tema unei fugi.
 

crescendo

Parte de vorbire:  I. adv., II. s.n. (pl. -uri)  
Etimologie: (it. crescendo)

1. I. (muz.) didascalie care indică creșterea treptată a intensității de la un sunet la altul într-un pasaj muzical; crescând.
2. (antonime) decrescendo, descrescendo, diminuendo.
3. II. creștere progresivă a intensității sunetelor; parte a unei compoziții muzicale care se cântă în acest tempo.