Dictionar

Rezultate principale (Compoziție):

Compoziţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. composition, lat. compostio)

1. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate, o substanţă, un corp etc.; structură.

2. compus; amestec.

3. operă artistică, muzicală.

4. mod de organizare a elementelor componente ale unei opere literare.

5. studiul regulilor de compunere a unei bucăţi muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli.

6. mod în care a fost compusă o bucată muzicală.

7. ordonare, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou.

8. (fot.) aranjament artistic şi raţional al unei imagini.

9. gen de pictură care reprezintă personaje în acţiune.

10. tip de interpretare a unui rol de către un actor.

11. compunere (4).

12. aliaj de plumb cu cositor, pentru lipituri moi.

13. formă de tipar constituită din elementele ei componente.


Rezultate secundare (Compoziție):

Decompoziţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décomposition)

1. descompunere prin analiză a unei substanţe în vederea cunoaşterii ei.


Fotocompoziţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. photocomposition)

1. sistem de compoziţie tipografică dând direct pe film textele pregătite pentru montarea în forme ofset sau helio.


Recompoziţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. recomposition)

1. recompunere; reconstituire a unui lucru.


Aleatoric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aléatorique)

1. (despre muzică) care are la bază metoda de compoziţie proprie aleatorismului.


Aleatorism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aléatorisme)

1. caracter aleatoriu; hazard.

2. procedeu de creaţie care urmăreşte, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului şi a imaginaţiei spectatorului.

3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeaşi compoziţie se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertăţii improvizatorice a interpretului.


Alegorie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allégorie, lat., gr. allegoria)

1. procedeu artistic, bazat pe metaforă, constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete.

2. operă plastică sau literară care foloseşte acest procedeu.

3. (muz.) compoziţie care impresia urmăreşte desfăşurarea unei povestiri imaginare.


Anamorfism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anamorphisme)

1. evoluţie morfologică progresivă la grupele de plante din timpurile geologice.

2. formare de minerale cu o compoziţie mai complicată şi cu densitate moleculară mai mare.


Aranjor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arangeur, engl. aranger)

1. cel care adaptează un roman, o piesă de teatru sau aranjează o compoziţie muzicală pentru alte instrumente.


Arie 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. aria)

1. compoziţie vocală rezervată solistului, cu acompaniament de orchestră, fragment dintr-o operă, oratoriu, cantată etc.

2. piesă instrumentală cu caracter cantabil.