Dictionar

cezanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cézannisme)

1. direcție impresionistă în pictură, în care se manifestă preocuparea de a da ritm și cadență compoziției.
 

cinetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cinétique, gr. kinetikos)

1. adj. referitor la mișcare.
2. energie ~ă = a) energie dezvoltată de un corp în mișcare; b) energie rezultată în urma procesului de dezasimilație; artă ~ă = artă care atribuie mișcării reale aceeași importanță estetică precum formei, culorii, liniei și compoziției.
3. s. f. ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mișcarea materiei.
4. studiu al vitezei reacțiilor chimice.
 

componistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. componistico)

1. adj. referitor la o compoziție muzicală.
2. s. f. (muz.) arta compoziției.
 

dramaturgic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. dramaturgisch, fr. dramaturgique)

1. referitor la dramaturgie; care este specific dramaturgiei.
2. (prin ext.) care se referă la dramaturgie, la tehnicile teatrale.
3. despre sau care se referă la arta compoziției dramatice pentru scenă.
 

edafologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. édaphologie)

1. studiul formării compoziției și influenței solului asupra organismelor vii; știința solului; ecopedologie.
2. disciplină medicală care studiază caracterele somatice determinate de factorii ecologici.
 

eudiometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. eudiométrie)

1. determinare a compoziției unui gaz cu eudiometrul.