audiție
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. audition, lat. auditio)
Etimologie: (fr. audition, lat. auditio)
1. indentificare a sunetelor cu ajutorul simțului auditiv.
2. audiere de muzică cu un public restrâns.
3. în primă ~ = (despre executarea unei compoziții muzicale) pentru prima oară în public.
4. recepționare de semnale audio.