Dictionar

Anamorfozare

Parte de vorbire: s.
Origine: (anamorfoza)

1. procedeu de filmare în cinemascop prin comprimarea imaginii astfel încât se poată înregistra pe pelicula obţinută imagini corespunzătoare ecranului lat.


Brichetă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. briquette)

1. produs obţinut prin presarea unui material granular (cărbune, minereu), peşte îngheţat etc.

2. produs furajer prin comprimarea în maşini speciale a mai multor nutreţuri tocate şi amestecate.


Compresor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compresseur)

1. adj. care comprimă.

2. s. n. maşină de forţă, pneumatică, servind la comprimarea unui gaz.

3. utilaj rutier autopropulsat format dintr-un cilindru masiv şi greu, pentru compactarea terasamentelor.

4. instrument chirurgical cu care se face o compresiune (4).

5. aparat electronic care saturează la nivel optim un semnal muzical.


Comprimat

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. comprimé)

1. medicament solid, obţinut prin comprimarea unor pulberi; pastilă, tabletă.


Consolidaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. consolidation)

1. acțiunea de a (se) consolida; acțiunea de a face mai ferm, mai solid, mai stabil; rezultat al acestei acțiuni; consolidare.

2. operație prin care se mărește capacitatea de rezistență a unei clădiri, a unui edificiu, a unui zid etc.

3. comprimarea și întărirea terenului printr-un fenomen natural sau prin compactare; fixarea solurilor prin vegetație, drenaj etc.

4. termen folosit în expertiza medicală pentru a desemna starea unui pacient sau a unei persoane vătămate este stabilizată, nu va mai varia în timp, și devine astfel posibilă evaluarea invalidității care rezultă din acest stadiu.

5. (finanțe) convertire a datoriei rambursabile a unui stat în datorie perpetuă, din care se poate reclama numai dobânda.

6. (științe juridice) reunire a unei proprietăți și a uzufructului.

7. (economie) fuziunea mai multor companii.

8. (med.) desemnează procesul prin care organismul repară oasele rupte.

9. (var.) consolidațiune.

10. (antonime) deconsolidare, slăbire, șubrezire.


Turnichet

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. tourniquet)

1. (mar.) rolă metalică fixată vertical în puncte, care împiedică frecarea lanțului ancorei sau al parâmelor.

2. masă rotativă pe care se așază sticlele spre a fi umplute cu lichide, în industria alimentară.

3. bare în cruce care se rotesc pe un ax vertical, permițând trecerea câte unei singure persoane.

4. punere pe apă a unei nave; lansare.

5. instrument în formă de garou, pentru comprimarea arterelor.