Dictionar

compromite

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. compromittere, fr. compromettre)

1. tr., refl. a face să(-și) piardă buna reputație; a (se) discredita.
2. tr. a primejdui; a distruge, a zădărnici.
 

compromițător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (compromite + -ător)

1. care (poate) compromite pe cineva.
2. care pune sau poate pune pe cineva într-o situație delicată.
 

discredita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. discréditer)

1. tr., refl. a(-și) pierde reputația, a (se) compromite.
 

submina

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după fr. sous-miner)

1. a ataca, a lovi (indirect, pe ascuns) pentru a slăbi (treptat), a compromite, a zădărnici sau a nimici o acțiune, o realizare (a unui adversar).
2. a mina „pe dedesubt”.
 

defăima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. diffamiare)

1. tranz. a vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva; a ponegri, a calomnia.
2. refl. (rar) a se face de râs, a se compromite.
3. (înv.) a disprețui, a subaprecia; a umili, a înjosi.
 

sustenabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. sustainability, fr. soutenabilité)

1. capacitatea de a susține ceva.
2. (ecologie) calitate a unei activități umane de a se desfășura fără a epuiza resursele disponibile și fără a distruge mediul, deci fără a compromite posibilitățile de satisfacere a nevoilor generațiilor următoare.
3. (economie) durabilitate.
 

discreditant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (discredita)

1. care poate discredita, compromite pe cineva.
2. care poate defăima, strica reputația cuiva.