Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (compune + -(ă)tor)
1. (care este) component.
2. (înv.) (persoană) care compune; compozitor.
3. (var.) compuitor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. componctueux)
1. plin de compuncţiune, de afectație (vorbind despre o persoană, despre un aspect al comportamentului său fizic).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. componction)
1. (religie) durere, regretul de a-l fi jignit pe Dumnezeu; contrițiune, pocăinţă.
2. atitudine, care poate fi afectată și ostentativă, de regret, umilință, contemplare.
3. (ironic) aer solemn ușor ridicol, gravitate afectată sau exagerată.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. componere)
1. tr. a alcătui, a forma un întreg.
2. a crea, a elabora o operă literară, muzicală etc.
3. refl. a consta, a fi alcătuit din...
Parte de vorbire: s.
Origine: (compune)
2. bucată literară sau muzicală; compoziţie.
3. procedeu de formare a cuvintelor prin crearea unui cuvânt nou din mai multe cuvinte întregi existente independent, cu ajutorul unor elemente de compunere sau din abrevieri.
4. lucrare şcolară scrisă asupra unei teme; compoziţie (6).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)
1. care poate suferi ablaţiuni (transformarea progresivă a unui material prin descompunere, fuziune, vaporizare, sublimare, eroziune).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérogène)
1. produs prin intermediul aerului atmosferic.
3. (despre bacterii) care descompune substanţe solide sau lichide în suprafeţe gazoase.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affixoïde)
1. element de compunere tematică; un cuvânt obișnuit care funcționează și ca afix; pseudoafix.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. altérer, lat. alterare)
1. refl a se descompune; (despre alimente) a se strica.
2. (despre roci) a (se) dezagrega.
3. (lingv.; despre sunete) a-şi modifica pronunţarea sub influenţa altui sunet.
5. (muz.) a se modifica înălţimea unui sunet.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amylase)
1. (biochimie) enzimă care provoacă hidroliza amidonului şi a glucidelor; diastază.
2. ~ salivară = enzimă găsită în salivă care descompune amidonul în maltoză și dextrină; ptialină.
3. ~ pancreatică = enzimă digestivă secretată de glandele pancreatice, activă în sucul pancreatic, cu funcția principală de a ajuta la digerarea carbohidraților din alimentele ingerate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. ammonisation)
1. proces de formare a amoniacului prin descompunerea proteinelor şi a altor compuşi organici din sol sub acţiunea microorganismelor.