Dictionar

asintactic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. asyntactique)

1. (despre cuvinte compuse) care nu este format pe baza regulilor sintactice de îmbinare a cuvintelor; contrar sintaxei.
2. (antonim) sintactic.
 

bicapsular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bicapsulaire)

1. (despre fructe compuse) cu două carpele asemănătoare unor capsule.
 

bifoliolat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bifoliolé)

1. (despre frunze compuse) cu numai două foliole.
 

bipenat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bipenné)

1. (despre frunze compuse) cu pețiolurile dispuse de două ori penat.
2. (botanică) se referă la o frunză penată ale cărei foliole sunt ele însele penate.
3. (entomologie) care are două aripi; dipter.
 

bipenatifid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bipennatifide)

1. (despre frunze compuse) cu limbul divizat în mai multe segmente dispuse penat.
 

bipenatipartit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. bipennatipartitus)

1. (despre frunze compuse) penat partit cu lobi din nou penat partiți.