Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. alnico)
1. familie de aliaje feromagnetice compuse în principal din aluminiu (Al), nichel (Ni) și cobalt (Co).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. araliacées)
1. familie de plante dicotiledonate, arbori şi arbuşti, uneori erbacee, cu flori mici grupate în umbele simple sau compuse: iedera.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. arsénite)
1. (chimie) nume generic pentru sărurile compuse din acid arsenios și o bază; sare a acidului arsenios.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asyntactique)
1. (despre cuvinte compuse) care nu este format pe baza regulilor sintactice de îmbinare a cuvintelor; contrar sintaxei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. auxiliare, lat. auxiliaris)
1. adj., s. n. (element) care ajută la ceva; pe plan secundar; accesoriu; ajutător.
2. verb ~ = verb care ajută la formarea timpurilor şi modurilor compuse: ~ de aspect = verb care ajută la exprimarea gradului de realizare a acţiunii.
3. (mat.) cu care se poate simplifica şi rezolva o problemă mai uşor.
4. s. m. ostaş roman aparţinând unui auxilium.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bicapsulaire)
1. (despre fructe compuse) cu două carpele asemănătoare unor capsule.