Dictionar

comunal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. communal, lat. communalis)

1. referitor la comună; care aparține comunei.
 

comunard, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. communard)

1. (partizan) al Comunei din Paris.
 

fratriarhat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fratri- + /patri/arhat)

1. formă de viață socială în dezvoltarea comunei primitive în care legătura esențială între membrii societății era determinată de gradul de fraternitate naturală sau prin adopțiune și alianță.
 

gintă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. gens, -ntis)

1. grup de descendenți ai unui strămoș comun, legați între ei prin rudenie de sânge, care constituie unitatea de producție fundamentală a comunei primitive.
2. neam, origine.
3. (jur.) dreptul ~ților = dreptul internațional.
 

hetairism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hétaïrisme)

1. stare de promiscuitate în prima fază a comunei primitive, în care raporturile sexuale nu erau supuse nici unei reglementări sociale.
2. condiția, obiceiurile hetairelor.
 

matriarhat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Matriarchat, fr. matriarcat)

1. formă de viață socială în dezvoltarea comunei primitive în care filiația se stabilește matriliniar.